| Scrisori către arhitecţi | | Scrisori către autorităţi | | Scrisori către investitori |

“Metode, proiecte, pasiune şi fapte …”

Acum câteva luni, într-o seară, pe când stăteam cu copiii mei şi compuneam împreună un cântecel acompaniat cu chitara, nici prin gând nu-mi trecea că voi scrie un articol despre acest subiect. Ne distram pur şi simplu pe cinste, iar eu, ca o mamă care nu voia să piardă nici o ocazie de educare, am încercat să le transmit, într-un mod uşor de asimilat, ceva ce eu nu am prea avut ocazia să învăţ, decât pe cont propriu.

Să presupunem că cineva are o pasiune. Îşi propune să realizeze ceva, face un proiect şi acţionează conform planului. S-ar putea crede că este suficient pentru atingerea scopului propus. Însă, dacă metodele folosite nu sunt bine alese, rezultatul poate să întârzie sau, chiar să eşueze.

Zilele trecute mă gândeam la temperamentul echilibrat al popoarelor germanice în comparaţie cu cel pasional, zbuciumat şi certăreţ al popoarelor latine. Mă întrebam în sinea mea, dacă ar fi vreo explicaţie. De unde provin aceste caracteristici? Sunt convinsă că raţiunea acestor diferenţe e în strânsă legătură cu relieful, clima şi contextele istorice în care s-au format.

Este interesant faptul că preocupările popoarelor germanice au fost pentru confort, siguranţă, ergonomie şi economie. De la nemţii, despre care ştim că planifică şi sistematizează tot ceea ce fac, până la britanicii, pe care nimic nu-i perturbă de la ceaiul de la ora 5, putem observa că toate activităţile lor sunt planificate, indiferent că ţin de o conduită casnică, de relaxare, sau de responsabilităţile muncii. Nu e de mirare faptul că nu prea au de ce să se certe. Toate activităţile sunt repartizate, nelăsând nimănui nici o portiţă de interpretare greşită a unei situaţii.

La polul opus, italienii găsesc orice prilej ca să lanseze un ropot de replici (foarte melodioase de altfel), pentru că la ei predomină pasiunea, atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în munca lor. Interesul lor este îndreptat către frumos, iar planificarea, şi metodele pe care le folosesc, nu par să fie folosite în cotidian, ci sunt legate de creaţiile pe care le duc la capăt cu multă determinare. Rezultatul e evident şi de necontestat în arta şi arhitectura italiană.

Cât la sută suntem şi noi latini, nu putem calcula cu precizie. Dar, toate ştirile, ziarele, comentariile de pe reţelele sociale o confirmă: ţara asta are mare nevoie de sistematizare la toate nivelurile.

Am revenit în activitatea profesională după o pauză în care m-am concentrat pe creşterea copiilor, în special a celor doi gemeni mici, desprinzându-mă în mare parte de realitatea cotidiană a proiectării de arhitectură. Pas cu pas, pe măsură ce m-am reconectat la munca aceasta, m-am confruntat din nou cu acest déjà-vu naţional, în care cu toţii ne plângem de ceva care nu funcţionează bine, dar lucrurile rămân la fel. E clar, dincolo de faptul că nu suntem un popor structurat în acţiunile noastre, există o atitudine foarte nocivă care nu este contestată, ci, din contră, este pusă la rang de simbol naţional: autocompătimirea, pe care o regăsim în atât de apreciata baladă, Mioriţa – apropo de dilema zilelor noastre: să fie brandul naţional frunza sau oaia? :).

În acest context, mi-am propus această provocare: să fac tot posibilul de a găsi într-un mod constructiv şi metodic soluţii la problemele care apar în activitatea de proiectare, împărtăşind din experienţa aceasta investitorilor, colegilor mei arhitecţi şi, de ce nu, autorităţilor implicate în domeniul construcţiilor.

Metodele presupun un proces constant de gândire şi planificare. E ideal să le folosim şi în viaţa de zi cu zi, nu doar în munca noastră. Ar trebui să fie nişte sisteme de procedee înlănţuite, care mereu se ajustează şi se îmbunătăţesc, pe tot parcursul vieţii. Cu cât ele devin parte integrantă din sistemul nostru de gândire, cu atât acţiunile noastre se vor apropia mai mult de scopul dorit. Ele sunt, de fapt, istrumente ale evoluţiei noastre.

Aşadar, de ziua copilului, vă doresc să fiţi (nu doar de 1 iunie) ca nişte copii care explorează problemele fără stres şi le rezolvă cu ingeniozitate prin metode, proiecte, pasiune şi fapte :).

Autor: Livia Aruncutean

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *