Expresia corectă pentru adăpost agricol este anexă gospodărească a exploataţiilor agricole, iar definiţia din lege pentru aceste anexe sună astfel: „Construcţii situate în zone izolate în extravilan şi îndepărtate de localitatea de reşedinţă a lucrătorilor agricoli, menite să adăpostească maşini agricole, utilaje, mici ateliere, scule, alte bunuri ale acestora, inclusiv animale, precum şi spaţii pentru cazare temporară pe timpul campaniilor agricole.” (LEGE nr. 50 din 29 iulie 1991 (actualizată), Anexa 2)
Se întâmplă însă că, de cele mai multe ori această construcţie – printre puţinele care se pot realiza cu autorizaţie de construire în extravilan – să fie doar un pretext pentru cei care doresc să îşi construiască o locuinţă într-un loc unde legea nu le permite aceasta.
Pentru cei care doresc să construiască o anexă gospodăreasă a exploataţiilor agricole, e bine să ştie din start că:
– vor trebui să solicite în primă fază un certificat de urbanism de la primărie (sau consiliu judeţean, acolo unde nu este serviciu de urbanism în cadrul primăriei respective);
– în baza acestuia, vor trebui să apeleze la un proiectant care să le întocmească un proiect şi să obţină avize de la instituţiile avizatoare;
– va fi nevoie să se scoată din circuit agricol suprafaţa de teren ce va fi construită (în urma rezultatelor analizelor de calitate ale terenului, există posibilitatea ca lucrurile să se blocheze aici, deoarece, conform Legii 82/1991,art.92, alin (1): „Amplasarea construcţiilor de orice fel pe terenuri agricole din extravilan de clasa I şi a II-a de calitate, pe cele amenajate cu lucrări de îmbunătăţiri funciare, precum şi pe cele plantate cu vii şi livezi, parcuri naţionale, rezervaţii, monumente, ansambluri arheologice şi istorice este interzisă.);
– vor trebui să obţină autorizaţie de construire pentru construcţia propusă;
– nu vor putea avea o adresă poştală de domiciliu pe acest amplasament;
– nu vor putea vinde construcţia la preţ de locuinţă şi în acelaşi sens, nu o vor putea ipoteca sau asigura. În schimb, dacă la un moment dat terenul se va introduce în intravilan prin PUG (plan urbanistic general) sau printr-un PUZ (plan urbanistic zonal), anexa va putea deveni locuinţă în acte printr-un proiect de schimbare de destinaţie, realizat de un arhitect şi autorizat la primărie.
O mare importanţă o are deci tipul de teren pe care se intenţionează construirea. Achiziţionarea acestuia reprezintă primul pas şi cel mai important, pentru că în funcţie de poziţionarea, clasa de calitate şi categoria terenului cu destinaţie agricolă, se poate condiţiona dreptul de construire permanentă, provizorie sau chiar imposibilitatea de a construi.
Regulile de construire pot varia, fiind deci informaţii particularizate în funcţie de strategia de dezvoltare urbanistică a fiecărei localităţi (reguli privitoare la suprafaţa maximă a anexei care poate fi construită, la procentul maxim din totalul terenului care poate fi construit sau la regimul de înălţime permis).
Trebuie specificat faptul că o locuinţă (permanentă) sau o casă de vacanţă poate fi construită doar pe un teren intravilan.
Dacă terenul este extravilan, se poate ca acesta:
1. să se introducă în intravilan printr-un PUZ sau să se aştepte extinderea intravilanului prin reactualizarea PUG-ului (Plan Urbanistic General, care conform legii se reautorizează o dată la 10 ani);
2. să nu existe posibilitatea de a se introduce în intravilan (în baza PUG-ului, al cărui regulament local de urbanism poate să interzică urbanizarea zonei respective).
Acest tip de informaţii se pot obţine în cadrul primăriei localităţii în care e situat terenul respectiv, sau apelând la un arhitect / urbanist care se poate documenta şi poate furniza aceste date celui interesat şi care poate elabora mai apoi documentaţiile necesare (documentaţia tehnică pentru autorizaţia de construire sau PUZ).
Fără pretenţia de a fi epuizat acest subiect, nu pot decât să vă transmit câteva sfaturi pe care le am pentru toţi cei care doriţi să investiţi în terenuri şi construcţii:
1. Apelaţi la specialişti (arhitecţi, urbanişti, reprezentanţi ai autorităţilor)!
2. Cereţi-le referinţe din legislaţie (legea şi articolul) în baza cărora primiţi sfaturi!
3. Nu luaţi toate informaţiile de bune până nu verificaţi sursele!
Lipsa de informare corectă în acest domeniu costă…
Mult succes!
Autor: Livia Aruncutean
