| Scrisori către investitori |

“Interesul poartă fesul” când vorbim despre interes public?

Scriu aceste rânduri pentru toţi cei care dorim să ne fie protejate interesele, din perspectiva spaţiilor construite pe care le folosim şi despre care am vrea ca cineva să garanteze că sunt suficient de valoroase, încât să ne ofere protecţie şi siguranţă, confort, profit, bucurie, inspiraţie, sisteme de referinţă, repere ale identităţii, ale trăirilor, ale amintirilor noastre şi o bază pentru calitatea viitorului copiilor noştri.

Uşor de spus, dar greu de cuantificat, nu-i aşa? Cine ar putea garanta asta? Sau: Cine este în măsură să o facă? A cui ar trebui să fie această responsabilitate?

Cum de nu se întâmplă lucrurile în felul acesta? Cu toţii ne plângem de intervenţiile unora care au construit parcă fără nici un fel de lege, deteriorând nu doar imaginea peisajului, dar afectând în mod direct viaţa oamenilor prin supra-aglomerări de construcţii, umbriri ale clădirilor existente, sluţirea construcţiilor, minimizarea potenţialului turistic al unor zone, etc.

Totuşi, avem definite legi, norme şi reglementări, care să răspundă intereselor comune tuturor.

În Constituţie, la articolul 2 (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

Suveranitatea poporului se referă la faptul că poporul are dreptul de a-şi trasa singur viitorul, de a stabili priorităţile statului, organizarea şi funcţionarea generală a acestuia şi de a îl controla şi cenzura.

În dreptul modern suveranitatea a fost definită ca fiind “calitatea unui stat de a nu putea fi obligat sau determinat să acţioneze decât în baza propriei voinţe, în limitele legale şi în concordanţă cu interesul comun” (Louis Le Fur)

Iată definiţia pentru „Interesul public”, conform Legii nr. 477/2004 Art.4:
c) interes public – acel interes care implică garantarea şi respectarea de către instituţiile şi autorităţile publice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, recunoscute de Constituţie, legislaţia internă şi tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficienţei, eficacităţii şi economicităţii cheltuirii resurselor;

f) informaţie de interes public – orice informaţie care priveşte activităţile sau care rezultă din activităţile unei autorităţi publice ori instituţii publice, indiferent de suportul ei;

Înţelegem deci că Statul are rolul de a se asigura că interesul public este protejat. Iar în acest articol ne referim la interesul public din domeniul construcţiilor.

La prima vedere pare destul de teoretică garantarea unui astfel de scop complex, însă Statul are pârghiile prin care să realizeze aceasta, atâta timp cât toţi factorii implicaţi vor respecta legea.

De exemplu, Statul reglementează profesia de arhitect (direct responsabilă de crearea condiţiilor pentru împlinirea interesului public) şi asigură funcţionarea sistemului de calitate prin care se verifică dacă interesul public a fost protejat.

Iată ce spune Legea Profesiei de arhitect (Legea 184) la art. 2:

(1) Activitatea în domeniul arhitecturii este un act de cultură de interes public, cu implicaţii urbanistice, economice, sociale şi ecologice.

(2) Creaţia arhitecturală este menită să organizeze funcţional şi estetic spaţiul construit, având obligaţia de a-l insera armonios în mediul inconjurator, în respectul peisajelor naturale şi al patrimoniului imobiliar.”

Deşi această referire la interesul public este destul de evazivă, arhitecţii cu vocaţie ştiu despre ce este vorba. Cu toate acestea, lucrurile nu se întâmplă întocmai, pentru că, prin legislaţia în vigoare nu este suficient de bine reglementat modul în care ar trebui să se desfăşoare proiectarea, ceea ce a permis şi celor necalificaţi să proiecteze.

Într-un context atât de nesigur, în calitate de investitor (fie că construieşti o locuinţă, un bloc, o fabrică sau orice alt obiectiv), nu îţi rămâne altceva de făcut, decât să fii atent la ce specialist apelezi, să fii gata să studiezi legislaţia aferentă şi chiar dacă de obicei „interesul poartă fesul”, să apelezi la bunul tău simţ şi să îţi pese şi de vecinii intervenţiei pe care o vei avea asupra unui teren sau construcţie. S-ar putea chiar să apari la ştiri ca un caz neobişnuit de exemplu de altruism. 🙂

Într-un articol ulterior voi detalia mai mult despre sistemul de asigurare a calităţii pe care l-a definit Statul şi care sunt, conform legii, responsabilităţile tale ca investitor, pentru a genera calitatea – nu doar pentru interesul personal, dar şi pentru cel public.

Autor Livia Aruncutean

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *